"Încă nu am ajuns?"

Cu ce să vă ocupaţi copiii în drum

Planificaţi să mergeţi cu automobilul în vacanţă? Veţi lua şi copiii cu voi?

Călătoriile lungi ar putea să vă aducă o multitudine de amintiri frumoase, dar în acelaşi timp aţi purtea să aveţi şi un alt gen de amintiri. E foarte dificil de a face copii să stea locului pentru mult timp şi drumul s-ar putea transforma în mii de întrebări de genul „Încă n-am ajuns?”

Planificaţi totul dinainte şi luaţi la drum:

• Cărţi de joacă
• Albume de colorat şi rebusuri
• Hîrtie şi pixuri
• Creioane colorate, stickere şi cîtorva jucării mici
• Jocuri electronice (precum Tetris sau altele)
• DVD player portabil
• Muzică sau poveşti pe CD sau mp3

Poate vă amintiţi aceste jocuri de familie vechi?

Întorceţi-vă în copilărie, atunci cînd nu erau jocuri electronice. Ele v-ar putea fi de folos pe timpul călătoriilor cu copii:

Eu am mers la magazin: Primul jucător începe cu cuvintele: “eu am mers la magazin şi am cumpărat ...» Al doielea jucător repetă fraza cheie, zice ce a cumpărat primul jucător şi adaugă cumpărătura sa. Joaca continuă în acelaşi mod pentru ceilalţi jucători şi apoi începe iar de la primul, până careva din jucători nu va încurca lista cu produsele. Cine încurcă iese din joc, până rămîne un singur învingător.

Vînătoarea după alfabet. Chiar şi cei mai mici copii, care abia au însuşit alfabetul pot să ia parte la acest joc. Se începe jocul de la litera „A”, care trebuie găsită în orice inscripţie pe drum, în numerele maşinilor trecătoare sau în denumirele magazinelor. Primul care ajunge la litera „Z” e cîştigătorul.

Par şi impar. Jocul simplu, chiar şi pentru cei mai mici. Joacă doi. Primul jucător caută numere pare în numere de maşini trecătoare, celălalt impare. Primul care numără 21 de maşini e cîştigătorul.

Eu sunt spion. Cel care conduce jocul trebuie să se gîndească la un obiect din maşină şi să înceapă sa-l descrie cu următoarele cuvinte „Eu sunt spion, eu văd....”, şi mai departe să începă descrirea de genul „ceva verde, ceva mic, stă în partea stîngă”, etc. Jucătorul continuă pînă cineva nu va ghici obiectul.

20 de întrebări. Cel care conduce se gândeşte la o persoană sau un obiect. Ceilalţi trebuie să deducă cine sau ce e în ghicitoare, prin diferite întrebări la care se răspunde doar „da”, „nu”, „din când în când”.

Piatra-Foarfece-Hârtie. Jucătorii ţin o mână după spate, iar cu cealalta joacă. La „Unu, doi, trei”, fiecare jucător trebuie să arate o figură din cele 3 propuse: piatra (pumnul închis), foarfeca (două degete în semnul „V”) sau hîrtia (palma deschisă). Piatra câştigă de la foarfece (le strică), hârtia va cîştiga de la piatră (o acoperă), iar foarfeca cîştigă de la hârtie (o taie). Dacă figurile coincid, atunci se mai joacă odată.

Povestea comună. Primul jucător inventează o denumire pentru poveste. Cel de-al doilea începe cu prima propoziţie. Al treilea continuă. Şi jucătorii continuă pe rând cu povestea timp de 2 minute. Cel la care timpul expiră trebuie să facă un final pentru poveste.

Dacă o să vă ocupaţi copiii, iar din cînd în cînd veţi face opriri ca să vă dezmorţiţi picoarele, veţi avea o călătorie mai liniştită, iar copiii nu vor fi plictisiţi de drum. După o astfel de călătorie veţi avea sigur doar amintiri pozitive!

Şi în sfîrşit...

Nu uitaţi să vă opriţi pentru puţin aer curat şi pentru a vă dezmorţi picioarele.